Drumul spre libertatea din noi
Cât de liberă te simţi în această perioadă a vieţii tale? Ce te face să-ţi întinzi aripile, ce anume te determină să ţi le strângi? Eşti liberă cu adevărat? Unul dintre cele mai mari rele de care noi, oamenii, suntem direct responsabili – dacă nu luăm în seamă frica sau ignoranţa – este acela de a ne strânge aripile. O facem pentru siguranţă uneori, pentru a-i face pe plac omului iubit alteori şi, nu o dată, din teama de a nu ne strica imaginea în faţa lumii. Iar pentru asta, avem o mie de metode: punem căluş vocii interioare şi stabilim limite din ce în ce mai riguroase.
La început, ne ferim să avem idei, iar cu vremea chiar reuşim să nu le mai avem. Dar făcând asta nu numai că ne facem nouă un rău, le facem rău şi celor din jur. Atâta vreme cât ne negăm propria personalitate, cât ne înăbuşim singuri libertatea de expresie, lumea va rămâne pur şi simplu fără noi, fără acea persoană unică, originală, liberă – trăsături care se regăsesc în fiecare dintre noi. Conform terapiei existenţialiste – abordare filosofică a psihoterapiei iniţiate la mijlocul secolului XX de Viktor Frankl şi Rollo May –, fiecare persoană are libertate de alegere în modelarea vieţii proprii. Cu alte cuvinte, avem libertatea de a ne crea, modela propria viaţă.
Altfel, nu vom simţi niciodată că trăim cu adevărat, transformându-ne pe nesimţite în marionete/păpuşi manipulate să interpreteze o piesă absurdă numită Viaţă. Fără libertate, vieţuim fără să înţelegem cum şi mai ales de ce. Fără libertate, facem totul „cum se cuvine“, fără a trăi însă fiecare clipă. Sunt mulţi aceia care lasă viaţa să treacă pe lângă ei, fără să se întrebe măcar dacă ar putea face ceva pentru a fi mai liberi. E adevărat, omul are, prin construcţia şi evoluţia lui, anumite oprelişti: trebuie să se odihnească, să se hrănească, simţurile îi sunt limitate.
Corpul uman este un dat, nu avem libertatea să ne alegem… forma şi nici nu putem face prea multe pentru a o schimba cu alta. Dar avem libertatea de a ne alege atitudinea faţă de această formă. O putem distruge sau îngriji, o putem ignora sau aprecia. Fiecare dintre noi are capacitatea fizică, psihică şi spirituală de a se dezvolta sau nu.
