Cum să te iubeşti pe tine însăţi
Oricum, la acest nivel al mentalului („m-am hotărât să-mi placă de mine“), dragostea pentru sine este doar o înșiruire de cuvinte. În spatele acestei decizii, stau alte decizii pe care nu prea le asociem cu grija și dragostea pentru sine. De pildă, ar fi bine să…
• … îmi petrec timpul cu oameni care îmi absorb energia?
• … las lucrurile mici să mă distragă de la adevăratele priorităţi?
• … pierd timpul încercând să găsesc metode a veni în întâmpinarea aşteptărilor altora?
• … ascult vocea aceea interioară care-mi tot spune „nu vei reuşi să.…“?
• … fac ceea ce vor alţii doar pentru a nu fi percepută ca egoist(ă)?
• … uit de visele mele şi să mă uit la televizor?
• … îmi plec capul în tăcere când mă insultă cineva?
• … muncesc până la epuizare ca să uit de tot?
Există multe feluri în care să ne neglijăm, subminăm, abandonăm dorinţele. Din fericire însă, există tot atât de multe moduri în care să ne simţim bine cu noi înșine. Pentru început, să vedem ce ne împiedică să o facem! Sunt două mari impedimente care fac imposibilă dragostea pentru sine: egoismul (dragostea de sine) și victimizarea. Rolul de victimă te face rămâi undeva în fundalul vieţii, iar egoismul – dorinţa de a fi mereu sub reflectoare – va crea un gol imens în jurul tău.
